News / Publications

 

Un nou formular pentru rambursarea impozitului pe nerezidenti achitat in plus. Obligatia inregistrarii fiscale a nerezidentilor in Romania si consecintele neinregistrarii acestora

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Un act normativ publicat recent in Monitorul Oficial aproba modelul formularului 110, fiind stabilita si procedura restituirii/regularizarii impozitului pe nerezidenti achitat in plus la bugetul statului ca urmare a imposibilitatii aplicarii scutirii sau a cotei favorabile din coventiile de evitare a dublei impuneri ori din Codul fiscal.

Potrivit Codului fiscal pentru anumite categorii de venituri, cum ar fi dividendele, dobanzile, comisioanele, redeventele, venituri din consultata sau management ori din servicii prestate pe teritoriul Romaniei, nerezidentii au obligatia sa achite un impozit in Romania, impozit care este retinut si este platit la buget de catre platitorul de venit.

In cazul in care intre Romania si statul de rezidenta al beneficiarului de venit exista incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri, ori potrivit unor Directive europene, impozitul ce ar fi datorat in Romania de catre nerezident poate fi mai mic decat cota prevazuta in Codul fiscal ori poate fi chiar 0. Totusi, pentru aplicarea cotelor reduse ori a scutirilor, este nevoie ca nerezidentul, beneficiar al veniturilor, sa prezinte un certificat de rezidenta fiscala valabil, emis inainte ca plata catre acesta sa fie efectuata ori, asa cum este in cazul dividendelor, dobanzilor si al redeventelor platite catre entitati din UE, este nevoie ca, la data acestor plati, sa fie indeplinite si nsite conditii minime de detinere. In cazul in care certificatul de rezidenta fiscala nu exista la data platii, ori beneficiarul nu indeplineste conditiile minime de detinere, platitorul de venit are obligatia sa retina si sa achite la bugetul de stat cota de impozit prevazuta in Codul fiscal.

Insa, daca nerezidentul prezinta ulterior certificatul de rezidenta fiscala ori, acolo unde este cazul, indeplineste ulterior conditiile minime de detinere, acesta poate cere rambursarea impozitului retinut si achitat in plus la bugetul de stat. Restituirea se face de catre platitorul de venit, la cererea nerezidentului depusa in termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea, adica in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire, urmand ca platitorul de venit sa recupereze acest impozit de la bugetul de stat.

Pana acum nu exista o procedura clara privind restituirea acestor sume, de cele mai multe ori organele fiscale solicitand sau sugerand rectificarea declaratiilor de impozit depuse anterior, fapt ce ducea la redeschiderea termenului de prescriptie fiscala.

Prin Ordinul 2779/2017, publicat recent in Monitorul Oficial, s-a reglementat aceasta situatie, in sensul ca s-a aprobat o noua declaratie ce va trebui depusa pentru perioadele fiscale in care exista astfel de restituiri de impozite catre nerezidenti. Practic, platitorul de venit restituie in mod efectiv nerezidentului impozitul retinut suplimentar, iar sumele restituite se regularizeaza cu obligatiile fiscale de acelasi tip datorate in perioada fiscala in care s-a efectuat restituirea, prin depunerea unei declaratii de regularizare/cereri de restituire, adica noul formular 110.

Cererea se depune fie prin mijloace electronice de transmitere la distanta, fie in format PDF, cu fisier XML atasat, pe suport CD, insotit de formatul hartie, la registratura organului fiscal.
Declaratia trebuie completata atat cu suma datorata pentru perioada fiscala in care se face declaratia, cat si cu suma rambursata efectiv nerezidentului, fiind necesar sa fie depusa chiar daca rezulta sume de plata dupa efectuarea acestei regularizari. In plus, depunerea declaratiei 110 nu inlatura obligatia contribuabilului de a depune si declaratia 100 cu impozitul pe nerezidenti datorat pentru perioada respectiva, daca este cazul.

Obligatia inregistrarii fiscale a nerezidentilor in Romania si consecintele neinregistrarii acestora

In contextul publicarii formularului 110, prezentat mai sus, va reamintim si de obligatia inregistrarii fiscale a nerezidentilor in Romania, prevedere existenta in Codul de procedura fiscala.

Mai precis, persoanele nerezidente, subiecte intr-un raport juridic fiscal, au obligatia sa se inregistreze fiscal in Romania in vederea atribuirii unui numar de inregistrare fiscala (NIF).

Nerezidentii se pot inregistra fie direct, fie prin intermediul platitorului de venit, atunci cand acestia sunt impozitati doar prin retinere la sursa.

Procedura de inregistrare fiscala in Romania este prevazuta in Ordinul ANAF nr. 3698/2015, cu modificarile  si completarile ulterioare.

In vederea inregistrarii, pentru persoanele juridice se depune formularul 015 – “Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni/Declaratie de radiere pentru contribuabilii nerezidenti care nu au sediu permanent in Romania”, iar pentru persoanele fizice se depune formularul 030 – “Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoane fizice care nu detin cod numeric personal”.

Aceste formulare se mai utilizeaza si pentru alte inregistrari, cum ar fi pentru inregistrarea in scopuri de TVA ori in cazul in care contribuabilul strain datoreaza asigurari sociale si contributii pentru platile la salariile aferente salariatilor din Romania.

Atunci cand inregistrarea se face la solicitarea platitorului de venit, acesta trebuie sa prezinte organului fiscal, pe langa declaratiile mentionate (015 ori, dupa caz, 030), si actele doveditoare ale calitatii de platitor de venit cu regim de retinere la sursa pentru respectivul beneficiar de venit (contractul de consultanta, de management, de prestari servicii, contractul de munca etc.)

Desi obligatia de a se inregistra fiscal in Romania revine nerezidentului, este important de stiut ca, de regula, lipsa iregistrarii fiscale afecteaza in primul rand platitorul de venit, deoarece acesta are obligația sa depuna, pana in ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul expirat, declaratia 207 in care declara, pentru fiecare beneficiar de venit, sumele incasate de acesta din Romania. Conform ordinului care reglementeaza aceasta declaratie, pentru fiecare benefciar de venit trebuie completat si numarul de inregistrare fiscala al acestuia in Romania.

Formularul 207 a fost reglementat in legislatia nationala de la finalul anului 2016, prin Ordinul ANAF nr. 3695/2016.

Desi pentru anul 2016 documentul a putut fi validat si depus fara completarea numarului de inregistrare fiscala in Romania, situatia se poate schimba pentru anul 2017 si, prin urmare, pana la 28 februarie 2018 trebuie avut in vedere ca, pentru platile efectuate catre nerezidenti care sunt subiect de impunere in Romania, trebuie sa se faca demersurile necesare pentru inregistrarea lor. In caz contrar, societatea nu va putea depune in timp util declaratia informativa mentionata.

Atentie, nedepunerea formularului 207 “Declaratie informativa privind impozitul retinut la sursa/veniturile scutite, pe beneficiari de venit nerezidenti” se sanctioneaza cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice.