In prezent, companiile au posibilitatea de a imparti trimestrial dividende catre actionari sau asociati, in timpul derularii exercitiului financiar. Concret, primul trimestru din care este posibila impartirea trimestriala a dividendelor este al treilea al anului 2018, ceea ce inseamna ca, in baza bilanturilor interimare la 30 septembrie 2018, se poate imparti profitul aferent primelor trei trimestre ale anului. Daca aleg sa imparta trimestrial dividende, firmele sunt obligate sa intocmeasca situatii financiare interimare, ceea ce atrage, automat, si costuri suplimentare legate de inventariere, servicii contabile si/sau audit, dupa caz. In contextul tuturor acestor modificari legislative, microintreprinderile devin mai atractive decat alte forme de organizare.
Incepand cu luna iulie a acestui an, retragerea de bani din companii a devenit, cel putin teoretic, mai usoara, o data cu noile reglementari intrate in vigoare prin intermediul Legii nr. 163/2018, care permit impartirea trimestriala a dividendelor, si nu doar anuala, asa cum era stipulat anterior. Pentru a putea repartiza profitul, companiile sunt obligate sa intocmeasca situatii financiare interimare.
Astfel, primul trimestru in care se pot da dividende interimare este cel de-al treilea al anului curent, in care firmele pot imparti dividende din profitul aferent trimestrelor I-III ale anului 2018. Practic, situatiile financiare interimare arata situatia financiara a companiei pana la momentul intocmirii, astfel ca bilanturile realizate la 30 septembrie 2018 arata intregul profit inregistrat de companie in trimestrele precedente.
Regulile pentru intocmirea si raportarea situatiilor financiare interimare au fost oficializate recent, printr-un ordin al ministrului finantelor publice care prevede introducerea unui cont nou cu functie de activ – contul 463 „Creante reprezentand dividende repartizate in cursul exercitiului financiar”, cu ajutorul caruia se tine evidenta dividendelor interimare repartizate si care urmeaza sa se regularizeze dupa aprobarea situatiilor financiare anuale. Potrivit actului normativ, termenul de depunere a situatiilor financiare interimare la unitatile teritoriale ale Ministerului de Finante este de 30 de zile de la aprobarea acestora de catre adunarea generala a actionarilor/asociatilor.
Intocmirea situatiilor financiare interimare aduce obligatia de inventariere
Pentru a putea intocmi situatii financiare interimare, firmele sunt obligate sa faca o inventariere a patrimoniului propriu. Aceste situatii financiare se intocmesc pe baza balantei de verificare in care trebuie sa fie cuprinse si rezultatele inventarierii si, prin urmare, entitatea care repartizeaza dividende interimare va proceda la efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii in conformitate cu cerintele legale.
Rezultatele inventarierii si ale evaluarii efectuate cu aceasta ocazie se inregistreaza in contabilitatea curenta.
O data inventariat patrimoniul firmei si intocmite situatiile financiare interimare, adunarea generala a asociatilor/actionarilor aproba situatiile financiare interimare si decide daca se impart dividende, cat anume se imparte din profit si termenul pentru plata dividendelor. In continuare, situatiile financiare interimare se transmit in maximum 30 de zile de la aprobarea lor, urmand ca ulterior sa se faca plata efectiva a dividendelor interimare si a impozitului aferent acestui tip de venit, in cota de 5%.
Atentie! Daca o firma are pierderi reportate, acestea trebuie acoperite mai intai si abia ulterior, daca mai exista sume de bani din profit, se pot acorda si dividendele.
Automat, repartizarea trimestriala a dividendelor presupune o munca suplimentara din partea angajatilor care tebuie sa participe la inventariere, a contabililor, o data cu inmultirea numarului bilanturilor de intocmit de-a lungul anului. Aceasta inseamna ca si tarifele percepute de firmele de contabilitate vor creste corespunzator. Costuri financiare suplimentare vor aduce si celelalte obligatii prevazute acum in legislatie, respectiv realizarea auditarii si a raportului de cenzori, acolo unde este cazul. Mai precis, situatiile financiare interimare sunt supuse auditului in situatia in care persoanele care le intocmesc au obligatia de auditare statutara a situatiilor financiare anuale sau opteaza pentru auditarea acestora, respectiv sunt supuse verificarii de catre cenzori in cazul in care si situatiile financiare anuale fac obiectul verificarii de catre cenzori.
Cresterea numarului de microintreprinderi, o posibila consecinta
O data rezolvate toate aspectele prezentare anterior, incasarea trimestriala a dividendelor permite antreprenorilor sa dispuna mai repede de bani, fara sa mai fie nevoiti sa astepte aprobarea situatiilor financiare anuale si repartizarea profitului. Astfel, antreprenorii vor avea o sursa constanta de venituri, iar cei mai castigati pot fi administratorii si cei ce detin parti sociale din intreprinderile mici si mijlocii.
Tinand cont de regimul fiscal al microintreprinderilor, firmele cu cel putin un angajat si o marja de profit mai mare de 6% pot fi cele mai avantajate, aceasta in conditiile in care microintreprinderile ce au macar un salariat datoreaza un impozit pe venit de 1% (sau 3 % daca nu exista salariati), comparativ cu cota de 16% aplicabila companiilor platitoare de impozit pe profit. Dupa repartizarea profitului, societatea trebuie sa calculeze, sa retina si sa achite la stat impozitul pe veniturile din dividende. Cota este de 5%, iar plata trimestriala a dividendelor atrage si plata trimestriala a acestui impozit.
Desigur, persoana care obtine veniturile din dividende datoreaza, suplimentar, si contributia la sanatate (CASS), in cota de 10%, atat timp cat veniturile sale din dividende si din alte surse decat salariul depasesc intr-un an, cumulat, echivalentul a 12 salarii minime brute, adica 22.800 lei.
Prin comparatie, persoanele ce obtin venituri din activitati independente, datoreaza contributii sociale pentru pensii (CAS) si sanatate (CASS) raportate la salariul minim pe economie, de 1.900 de lei/luna, dupa cum urmeaza:
Totusi, obligatia de a plati contributiile de mai sus apare doar in cazul contribuabililor persoane fizice ce depasesc pragul de venituri de 22.800 lei pe parcursul anului. De asemenea, persoanele fizice autorizate (PFA) si ceilalti contribuabili cu venituri din activitati independente datoreaza impozitul pe venit, diferentiat pentru PFA-urile in sistem real si cele care aplica norma de venit, impozitul fiind de 10% aplicat la venitul net sau, dupa caz, la norma de venit.
Astfel, pentru optimizarea costurilor fiscale, multi antreprenori vor alege sa treaca de la PFA la microintreprindere.
Mai mult, si antreprenorii care au ales pana acum sa isi inregistreze contracte individuale de munca, astfel incat sa beneficieze mai repede de bani, ar putea renunta acum la acestea si vor alege sa incaseze dividende, ca asociati sau actionari intr-o microintreprindere. Aceasta pentru ca munca salariala presupune un grad ridicat de impozitare, de aproximativ 75% din venitul net, in timp ce taxele platite de o persoana care incaseaza veniturile printr-o microintreprindere ar putea fi putin peste 19% din venitul net daca venitul lunar realizat este la nivelul salariului minim pe economie, acest procent scazand semnificiativ, pe masura ce veniturile realizate cresc, ajungand sa fie putin peste 6% din venitul net in cazul veniturilor mari.
Desigur, migrarea de la munca salariala la cea desfasurata prin intermediul unei PFA sau a unei microcompanii poate atrage anumite consecinte, printre care controale fiscale din partea autoritatilor si reincadrarea activitatilor desfasurate.
In concluzie, posibilitatea de a incasa trimestrial bani din dividende poate duce la cresterea considerabila a numarului de microintreprinderi inmatriculate si scaderea numarului de PFA-uri si chiar contracte de munca existente.
© 2024 Contexpert Consulting SRL. Toate drepturile rezervate.
Pentru comentarii si / sau sugestii utilizati formularul din pagina de Contact.