Legislatia fiscala introduce o noua abordare care va trebui respectata si de organele de control, potrivit careia dreptul de deducere a TVA trebuie recunoscut daca sunt indeplinite, in primul rand, conditiile de fond, respectiv daca achizitiile sunt reale si destinate realizarii operatiunilor taxabile, chiar si atunci cand conditiile de forma nu sunt intrunite in totalitate.
Aceasta noua abordare reiese din preluarea masiva a jurisprudentei in materie de TVA a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in normele Codului fiscal, precum si din prevederile articolului 11 din Codul fiscal.
Prin urmare, daca organele fiscale au la dispozitie informatiile necesare pentru a stabili ca cerintele de fond sunt indeplinite, respectiv ca achizitia este reala, nu poate impune conditii suplimentare de forma care pot anula dreptul de deducere.
Pana acum, au existat numeroase situatii in care din cauza formei (informatiile inscrise in facturi) se putea pierde dreptul de deducere.
De exemplu, dreptul de deducere a taxei nu era recunoscut de organele fiscale daca facturile proveneau de la un furnizor caruia, chiar si ulterior achizitiei, ii fusese anulat codul de TVA.
Atentie Continutul articolului 11 din Codul fiscal este foarte important, in acest context: ”Autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic, ajustand efectele fiscale ale acesteia, sau pot reincadra forma unei tranzactii/activitati pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei/activitatii”.
In continuare, articolul mentionat arata ca organul fiscal este obligat sa motiveze in fapt decizia de impunere, in astfel de situatii, si prevede ca in domeniul TVA si al accizelor, autoritatile fiscale trebuie sa tina cont de jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Prin urmare, organele fiscale au dreptul de a anula TVA, daca acesta a fost exercitat in mod abuziv, respectiv daca:
In acest context, dreptul de deducere a TVA se poate pastra chiar daca furnizorul este inactiv?
De retinut pentru aceasta analiza este Cauza C-277/14 PPUH
In aceasta cauza, organele fiscale poloneze nu au recunoscut dreptul de deducere a TVA unei societati din cauza faptului ca facturile de achizitii au fost emise de un operator inexistent (neinregistrat in scopuri de TVA, nu depunea declaratii fiscale si nici nu platea taxe).
Compania poloneza a invocat faptul ca achizitiile au fost facute de buna credinta de vreme ce furnizorul era inregistrat la registrul comertului si avea un numar de identificare fiscala.
Curtea de Justitie a UE a decis ca autoritatile fiscale nu pot refuza dreptul de deducere pentru ca societatea din Polonia are calitatea de persoana impozabila, a primit si a platit in mod efectiv bunurile in cauza indicate pe facturile emise de furnizor si a utilizat aceste bunuri in scopul operatiunilor sale taxabile. Curtea a constatat ca facturile contin informatiile necesare la identificarea persoanei care le-a intocmit si a naturii respectivelor bunuri.
Decizia CJUE stabileste ca este sarcina administratiei fiscale care a constatat fraude sau neregularitati comise de persoana care a emis factura sa stabileasca, in raport cu elemente obiective si fara a solicita din partea destinatarului facturii verificari a caror sarcina nu ii revine, ca acest destinatar stia sau ar fi trebuit sa stie ca operatiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere era implicata intr-o frauda privind TVA-ul.
Desi autoritatile fiscale din Romania trebuie sa tina cont de jurisprudenta Uniunii Europene atunci cand efectueaza verificarile pe TVA, o atentie sporita se acorda contextului care a stat la baza emiterii deciziilor CJUE.
In Polonia, la momentul emiterii deciziei in cazul PPUH, societatea nu putea efectua o verificare rezonabila a informatiilor privind inregsitrarea in scopuri de TVA a furnizorului, a faptului ca acesta este o persoana activa din punct de vedere fiscal, care isi indeplineste obligatiile de declarare si plata a taxelor, neexistand o baza de date cu societatile care nu au un comportament fiscal adecvat, investigatiile pe care ar fi trebuit sa le faca PPUH pentru a afla aceste informatii fiind considerate nerezonabile. In schimb, in Romania exista o baza de date actualizata in care contribuabilii declarati inactivi fiscal sunt inregistrati, iar accesarea acestei baze de date, din perspectiva atoritatilor fiscale, nu presupune costuri nerezonabile pentru persoanele impozabile inregistrate in Romania.
In consecinta, chiar daca jurisprudenta Uniunii Europene permite deducerea TVA atunci cand se dovedeste in mod obiectiv ca a avut loc o livrare ori o prestare, trebuie sa se acorde importanta si celorlalte aspecte legale privind exercitarea dreptului de deducere. Astfel, daca achizitia a fost efectuata de la un contribuabil care, la data achizitiei, figura inregistrat in registrul contribuabililor inactivi publicat pe site-ul ANAF, beneficiarul nu are drept de deducere a TVA pentru aceste achizitii chiar daca ele sunt reale si au fost destinate realizarii de operatiuni taxabile.
© 2025 Contexpert Consulting SRL. Toate drepturile rezervate.
Pentru comentarii si / sau sugestii utilizati formularul din pagina de Contact.